LA VOZ DEL CORAZÓN

LA VOZ DEL CORAZÓN

Tienes a mano la eternidad.

Pero, te basta el instante.

Puedes aprender del pasado, del presente o del futuro.

Para el que sabe, sólo hay presente.
Uno engendra la dualidad
por tanto la pluralidad,
pero él no prueba su existencia
sino la existencia de sus existencias.

Cuando tu libertad se vuelve una

con tu propia obligación,
entonces, en verdad, eres.

Comienzos y finales innumerables,

para entender la eternidad, o la existencia,
que no tiene principio ni fin.
 
Todo tiene importancia para el encadenado.
Nada afecta a quien es verdaderamente libre.

Escucha la voz de tu corazón,

que jamás te miente
ni jamás te abandona,
que es tu mejor
y más cercano amigo.

Tenemos miedo de lo que creemos

que es la muerte,
¿pero sabemos nosotros, acaso,
cuántas veces morimos en un día?
¿Y también en un solo instante?

Vale la pena obtener

sólo lo que no se puede perder.
Aunque eso lo tienes
desde siempre.

Si constatas la imperfección del mundo,

alégrate: ¡no es más que tu imperfección!

Vives la ilusión de la felicidad o de la infelicidad
sólo porque no sabes quién eres.

Una vida se mide en instantes,

pero el instante, ¿cuántas vidas mide?

¿Qué es la vida? Tu propia existencia.

¿Dónde está el Espacio

si nosotros somos Uno?
¿Dónde está el Tiempo
si yo soy el mismo siempre?

Siempre que has estado en dificultades te ha ayudado.

Has recuperado las esperanzas que creías perdidas.
Él ha estado siempre a tu lado y sabe muy bien lo que es menester, lo que hay que hacer, cuándo y cómo.
¿Lo oyes? ¿Lo ves? ¡Te está hablando! ¿Lo reconoces?

No se puede perder nada,

como tampoco se puede ganar nada,
porque te lo han dado todo siempre.
Sólo porque no aceptas esta verdad
quieres obtener algo, creyendo que te hace falta.

¿Qué es que nos separa?

La ilusión de la diversidad o la ignorancia.
¿Qué es que nos hace semejantes?
La aspiración hacia la perfección.
¿Qué es que nos identifica?
Sólo la existencia.

 

Elena Liliana Popescu- Rumanía

Traducción del rumano por Joaquín Garrigós

 

 

*****

 

GLASUL INIMII

Ai la dispoziţie eternitatea.

Însă îţi este de ajuns clipa.

Poţi învăţa din trecut, din prezent, sau din viitor.

Pentru cel ce ştie, nu există decât prezent.

Unu generează dualitatea,

deci pluralitatea,
dar el nu le probează existenţa,
ci existenţa existenţei lor.

Când libertatea ta devine una

cu propria ta constrângere,
atunci, într-adevăr, eşti.

Începuturi şi sfârşituri nenumărate,

pentru a înţelege eternitatea, sau existenţa,
cea fără de început şi fără de sfârşit.

Totul are importanţă pentru cel înlănţuit.

Nimic nu îl afectează pe cel într-adevăr liber.

Ascultă glasul inimii tale,

care nu te minte niciodată,
nu te părăseşte nicicând
şi care îţi este cel mai bun
şi mai apropiat prieten.

Ne este teamă de ceea ce credem

că înseamnă moartea,
dar ştim noi, oare,
de câte ori murim într-o zi?
Dar într-o singură clipă?
 
Merită să obţii
doar ceea ce nu se poate pierde.
Însă acest lucru îl ai
de la începutul începuturilor.

De constaţi imperfecţiunea lumii,

bucură-te: este doar imperfecţiunea ta!

Trăieşti iluzia fericirii sau a nefericirii

doar pentru că nu ştii cine eşti.

O viaţă-n clipe-i măsurată,

dar clipa, câte vieţi măsoară?…

Ce este viaţa? Propria ta existenţă.

Unde este Spaţiul,

dacă noi suntem Unul?
Unde este Timpul,
dacă eu sunt mereu acelaşi?

De câte ori ţi-a fost greu te-a ajutat.

Ţi-ai regăsit speranţele crezute pierdute.
A fost mereu lângă tine, a ştiut cel mai bine
ce trebuie, când trebuie şi cum trebuie făcut.
Îl auzi? Îl vezi? Îţi vorbeşte! Îl recunoşti?

Nimic nu se poate pierde,

după cum nimic nu poate fi câştigat,
pentru că totul ţi-e dat dintotdeauna.
Doar pentru că nu accepţi acest adevăr,
vrei să obţii ceva, crezând că îţi lipseşte.

Ce ne desparte?

Iluzia diversităţii, sau ignoranţa.
Ce ne aseamănă?
Aspiraţia spre perfecţiune.
Ce ne identifică?
Doar existenţa.

 

 

Elena Liliana Popescu- Rumanía


Fuentes de Documentación